Doggystyle freeze

În sfârşit o veste bună: s-a înfiinţat Poliţia Animalelor, ca structură a societăţii civile.

Sunt foarte curioasă cât de bine vor reuşi să se impună în faţa dezastrului în care se află animalul român…fie el om, cal de ţigan, câine de terasă, papagal de moş.

Miss şi Mister Universu’ meu

Nu înţeleg şi n-am priceput niciodată ideea de a numi pe cineva cel sau cea mai frumos sau frumoasă din lume. Concursuri şi miliarde, sute de înscrisuri care desemnează, cataloghează şi pun în cârca unora asemenea titluri. Care sunt standardele? De ce se oferă titlul de Miss Univers unei fătuci frumoase ea, dar care a fost selectată dintr-o preselecţie? Câte femei frumoase nu se duc la preselecţii?

Frumuseţea e o noţiune relativă. E un titlu acordat cu subiectivism 1000%. Şi nu e corect. Megan Fox cea mai frumoasă femeie din lume? No way. Mai are mult până să devină femeie. Angelina? Mai degrabă vampă decât frumoasă. Din punctul meu de vedere, o femeie frumoasă înseamnă mai mult decât un cap răsărit şi un corp model.

Să ai atitudine, să dansezi în vârful degetelor sau să cânţi bine, să fii un actor bun, să areţi la 50 ca la 30 de ani, să ai succes chiar dacă porneşti de jos, sa zâmbeşti chiar dacă nu ai ce să mânânci, să ai grijă de oameni bolnavi, sî îţi rişti viaţa pentru a-i salva pe alţii, să educi, să zâmbeşti chiar dacă nu poţi să te mişti…sunt lucruri pe care le fac oameni superbi. Care merită premiu.

Cred că până la urmă este vorba despre celebritate sau nu.

PETA or not peta

Dacă stau bine să mă gândesc, şi stau bine, orice entitate din această lume are părţi pozitive şi părţi negative. Pe această construcţie se bazează viaţa, deci şi tot ce este creată de către ea. Dar ce părţi negative poţi să vezi într-o chestie creată să facă bine, în esenţa ei? Să luăm PETA spre exemplu: People for Ethical Treatment of Animals. O fundaţie foarte mare care luptă pe toate căile posibile ba pentru cobaii de laborator, ba pentru pui de focă, ba împotriva maltratării, cruzimii, jupuirii, împuşcării, datului în cap şi a altor idei ce ar putea veni unor debili. Te gândeşti ce este rău în asta?  Eu nu văd nimic. Alţii da…alţii scriu “PETA Sucks” din iepuri morţi, alţii poartă blănuri de zeci de mii de euro, câştigă miliarde din industrii măcelăreşti fără să le pese de suferinţa prin care trec condamnatele. În plus, acuză asociaţiile şi fundaţiile de fanatism. Nu sunt împotriva cărnii, atât timp cât animalul este respectat şi omorât omeneşte. Dar da, cred că blana e ceva în plus. Pentru o blană de calitate superioară, se jupuie animalul de viu. Am colectat câteva dintre campaniile PETA cele mai reuşite, în opinia mea, iar la ei pe site poţi afla cum să te implici.  Eu îi susţin. Şi ei:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am votat

Degeaba.

2012 – Cine stinge becul?

Am văzut în seara aceasta filmul 2012. Potenţial pe măsura bugetului, efecte demenţiale, te captivează şi îţi dă emoţii. Calităţi, ce cred eu, că ar trebui să le aibă un film care tratează subiectul apocalipsei. Bazat pe o informaţie  mayaşă şi o groază de geologie, în anul 2012 Soarele transmite nişte radiaţii care supraîncălzesc miezul Pământului, generând cutremure, vulcani şi tsunami. California se scufundă, Vaticanul se prăbuşeşte, toată Planeta, cu tot cu oameni, se scufundă sub ape. Mai puţin personajul lui John Cusack& family care face pe dracu-n patru şi scapă. Pe lângă alţi câţiva moguli care au plătit bine şi li s-au construit 3 arce. Filmul surprinde bine comportamentul uman în faţa a ceva catastrofal. Readuce în vedere valorile adevărate care ar trebui păstrate, precum şi altruismul suprem de a-ţi risca pielea pentru a salva pe altcineva. Bottom line, scapi de apocalipsă doar cu câteva zgârieturi, dacă:

a. eşti cetăţean american, scriitor, şofer al unui bogătan rus şi conduci un Bentley;

b. ai 1 milion de euro, bani de bilet.

M-au străfulgerat două întrebări, pe care le pun şi vouă.

Ce ai lua cu tine, în fuga spre un loc mai sigur? Eu mi-aş lua căţelul şi o sticlă de apă. Cred că mi s-ar face sete de la atâta fugit. Aş mai lua o carte…(mă uit în jurul meu şi spre surprinderea mea nu aş mai lua nimic).

Dacă ai avea putere de decizie la nivel global, pe cine ai lăsa în urmă şi pe cine ai salva? I-aş lua cu siguranţă pe mama, pe iubitul meu, pe Oana…I-aş lua pe toţi. Cred că nu sunt bună pentru o asemenea poziţie.

Eu, Marco Polo mică şi drumul mătăsii mele (Asia)

Revin cu cu minunatul meu periplu imaginar pe care l-am început acum o vreme. Sufletul mă poartă prin Asia, în bătrânul leagăn al înţelpciunii unei vieţi iluminate. Recunosc că am fost mereu fascinată de Orient. Acea stranie atitudine de viaţă, confortul simplu sau eleganţa legământ, respectul faţă de natură sau străpungerea cerului cu pagode spectaculoase, acea dispunere echitabilă de contradicţii într-o natură total armonioasă. Am lăsat Europa în spate, continentul cochetăriilor. Mă îndrept spre Asia, continentul mamă al iluminării.

1. Lacul Baikal - Rusia. 31.500 km pătraţi de geniu al naturii.

2. Huangshan – China. Se pare că am o afinitate pentru stânci.  Da, dacă m-aş transforma în ceva, ar fi o stîncă.

3. Drumul Mătăsii – China. Nu?

4. Ginkakuji – Japonia. Pagoda şi grădina ei de veghe – subiect de pictură.

5. Shirakawa – Japonia. Căsuţele sunt făcute pentru japonezii pitici. Arată parcă sunt un dar de la Zâna Bulinuţă. So cute!

6. Angkor Wat- Cambodgia. Eu şi Lara.

7. Parcul National Komodo – Indonezia. Dacă nu o să-mi pape curu un dragon…

”We shall not stop here. The dream is big, the goals are high, the people are brave. To be continued…”

How about a cup of Moon Water?

Pfuu s-a descoperit apă pe Moonă. Asta ar însemna teoretic, viaţă…tot felu de gâze şi gâzuliţe, ferigi şi dinozauri…

Marţieni ne-am imaginat, dar nu ne-am gândit o clipă, că o omuleaţă gri cu buline roşii s-ar putea uita la noi, mai aproape decât credem.

Voi cum credeţi că ar arăta formele de viaţă pe Lună?

Sursa foto

Manifestez simţ verde

Când am pornit acest proiect blogăreţ, mi-am promis că nu mă voi lega de politică. Nici acum nu o fac. Dar în sfârşit am găsit un candidat (habar n-aveam că-s 11) care simt că îmi reprezintă interesele: Remus Cernea cel Verde.

Vreau sa fac un adăpost pentru câinii fără stăpân. El este singurul care, măcar aduce vorba despre asta. Şi mi-ar ajunge şi asta, dar el insistă… L-am ascultat azi pe TVR1 şi este prima dată când nu am schimbat canalul.

Mai vreţi? Preşedintele Organizaţiei de Tineret al Partidului Verde este…Puya. Change ceva-n Balcani?

Sincer mie mi drag omul. Are curaj să înfrunte jegul politic actual. Deşi îl critică tăţi moşii că nu are look dă preşedinte, eu trec pe verde.

Voi merge la vot. Şi dacă pe Badea l-a convins…

Io cre’ că.

 

Învaţă nunta în 5 lecţii

Pfuuuu, sunt foarte satisfăcută. Şi după o vreme, în care mă apasă umerii de atâta plăcere, îmi aduc aminte de generalităţi care nu mă satisfac.

În nici un fel.

Un exemplu concludent în acest sens, este suita obiceiurilor nuntoase…Fără număr, fără număr, fără număr. Eu sfinţesc locul unde se agaţă buchetul tricolor în cui, aşa că tradiţia este în plină floare şi se respectă cu sfinţenie. Iar dacă nu, se adaptează.

Pe larg:

• Începe harababura cu decoratul scării de bloc. Acoperă fiecare ţavă, fiecare tablou de 5 lei, fiecare crăpătură, cu panglici creponate în minim 6 culori. Spaţiul rămas liber îl ocupi imediat cu baloane la fel de multi-colore, cu smiley face-uri şi mânere. Să nu lipsească rozul! Nimic nu mai contează, este nunta ta…odată în viaţă. (îhî…) Balustradele le tapetezi cu crengi de brad proaspăt mutilate dintr-un copac falnic, pentru a-ţi încânta ţie simţurile vizual-olfactive. O idee genială şi de mare fiţă fato, e să îţi înşiri un covor roşu de la uşă până la limuzina albă (pe care scrie mare: de închiriat). Permite-ţi! Dar meriţi! Nu uita de banner-ul huuuuuge cu “Bine aţi venit!” pus deasupra uşii astfel încât toţi locatarii să se simtă ca la Cannes(al). Rili rili?
• Mirele (cu punctu pe i) trebuie să vină la tine acasă, să parcurgă tendenţios prin flota de baloane,  să te cerşească de la părinţi. De parcă nu e îndeajuns de umilitorl, că părinţii ştiu, că tu…îi vei înşela cu el… Ba mai vine şi cu doi uitaţi de păr şi binecuvântaţi cu burtă care îţi vor plânge de milă (contra cost scump) cu saxofoanele, clarinetele şi harmonicile lor transpirate. Mamăăăă, tatăăă, de-amu înainte o să fac sex legal! Pentru asta am chemat atâţia oameni aici! Să fie martori! Am zis!. Rili rili?
• Ehh urmează un pas foarte important pentru nunta ta reuşită. Este vitală şi absolut necesară această modalitate de a-ţi trâmbiţa fericirea. După ce îi îndeşi pe toţi  în maşini (pe care în prealabil le-ai împodobit pe exemplul brad de Crăciun, cu aceleaşi panglici şi baloane multi-colorate), le dai comanda, ca spartă de 300 ce eşti tu: claxonaaaaaaţi! Ho boală. Dacă-ţi claxonez şi eu în susţinere, îmi dai un şniţel?

• În costumele lor de ocazie care miros a naftalină, în cocurile lor pe modelul Sagrada Familia, în rochiile lor din satin de cel mai prost gust, nuntaşii tăi vor fi cei mai ferciţi atunci când vor intra în sala multitalentată. Poate unele rochii vor fi geloase pe rozul care îmbracă scaunele (de la cap sau altele) invitaţilor.
• Nu uita de dansul mirilor. Piese de generic: Lady in RED, Toţi nuntaşii să petreacă (Marius Prinţul Gorjului) şi Feuer frei de-a lui Rammstein.

Nu ştiu voi, dar eu n-am visat nunta vieţii mele de mică. Vreau o nuntă cu apropiaţi foarte apropiaţi. O nuntă simplă, funny, în care să am timp să simt ce se întâmplă. Nu vreau limuzine, porumbei sau orez, artificii, 400 de nuntaşi din care să cunosc 20 la sută. Nu vreau rulete, cioburi, sarmale şi crini pe masă. Nu vreau să fiu furată şi dusă într-un club, nu vreau să ţin discursuri (din moment ce mă mărit e clar de ce), nu vreau pupături şi strigături şi mai ales, mai ales, nu vreau un transpirat care să urle care cât mă iubeşte în bani…fără număr! Nu vreau invitaţii comandate din India, meniaito, lăutari, fântâni cu ciocolată, tort cu artificii.

Întrebarea e dacă mai vreau să fac nuntă. Da, vreau.

Ceva de genul:

 

Tipice feminine – nevasta(I)

Înainte de toate aş vrea să clarific ceva. Am început şi continui o serie de articole cu privire la starea actuală a majorităţii femeilor pe care le întâlnesc. Aş dori ca această crtitică să fie percepută ca şi constructivă. Bunul simţ, decenţa şi cultura nu depind de poziţia socială, bani sau alte motive aparente. Mă refer strict la femeile care POT să schimbe ceva dar aleg calea mai uşoară de a se complace. Vreau să văd femei mai frumoase, mai fericite. Eu nu m-am săturat. Cred că fiecare femeie are potenţialul de a deveni femeie. Eu critic femeia care nu doreşte să devină, nu doreşte autodepăşirea, nu vrea să ştie mai mult. Pentru că o iubesc. Nu mi-aş dori să fiu altceva decât o femeie evoluată. Şi lucrez la asta zilnic cu ceva. Nu mă iau după standarde. Dimpotrivă, încurajez creearea de noi valori şi valuri. Copiatul şi sfaturile există până în momentul devii tu un model. Fiecare femeie este un miracol. Un miracol al vieţii ei, ai familiei, al societăţii. Dar foarte puţine sunt conştiente de asta. Există mii de femei care au demonstrat minunea. Că se poate. Eu încerc. Tu cine vrei să rămâi în istorie?

Şi nu, nu sunt feministă. Dimpotrivă, cred este o mişcare stupidă iniţiată de o tipă complexată care a tras nişte concluzii cu privire la starea actuală a femeii. De asemenea, mă adresez unei categorii de vârstă capabile de schimbare. Cine are urechi, să vadă.

Nevasta…e o tipică feminină foarte răspândită şi înrădăcinată în comportamentul femeilor. Nu are legătură cu statutul marital. Este femeia slabă definită în raport cu un anume bărbat din viaţa ei.

• Se trezeşte deseori întrbându-şi bărbatul dacă o mai iubeşte. Iar el schimbă subiectul sau canalul. Discuţia este programată în timpul finalei UEFA.
• Îi găseşte scuză la orice faptă lipsită de respect faţă de ea. Sărăcuţul, o iubeşte, dar e nu ştie încă.
• Îşi face pedichiura o dată în viaţă. Experienţa este dramatică pentru ambele părţi.
• Are 80 de kile şi nu-i pasă.  Soţul e obligat s-o iubească aşa cum este.
• Piesele principale din garderobă ei sunt trelingu roşu şi o pereche de blugi atotpurtabili. Se completează cu o pereche de ciorapi de luat în sandale şi o geantă de inspiraţie leopardiană inscripţionată cu DIVA.
• Ultimele cărţi citite sunt Conversaţii cu DeDe şi Te înşel tu mută de pe teletext.
• Face sex cu becu stins, în poziţia misionarului, o dată pe lună. În rest o doare capu, e la ciclu, antrenează muşte pentru K1, miroase a ceapă călită, se dă cu jeg pe unghii, se întrebă dacă o înşeală barbat-su, se ceartă cu sticla de bere. Soţul e obligat s-o accepte aşa cum este.
• Angajează o ispită.
• Se calcă în picioare la rând la moaşte.
• Freza de ocazie include sarmale şi fixativ cu stele.
• Se întreabă des de ce el are nevoie de băieţi când o are pe EA ea ea ea ea…
• Singura iniţiativă a ei este de face pe mama. Rezultat? Zero pasiune.

E prea ocupată să îi controleze viaţa. Renunţă la toate pasiunile şi viaţa ei prentru asta. El este obligat s-o iubească pentru sacrificiile ei.

Moartea pasiunii, buline negre:

• bigudiuri la vedere combinate cu o masca albastră şi salată de castraveţi pe ochi;
• blană pusă la păstrare pe picioarele-i de zână;
• pijamale roz rupte-n fund;
• groază şi ruşine fată de filme deşucheate privite-n doi;
• gelozie nefondată, inclusiv pe baba de la 1;
• n-am timp!

N-ai scuze!

Din capitolul nevasta te învaţă despre… aici.