Etichete
Întrebarea existenţială numărul 1: Banii sau viaţa?
Întrebarea existenţială numărul 2: Cum îţi sare muştarul? Unde este el localizat? De ce muştarul şi nu maioneza?
Concluzia existenţială care nu are legătură cu articolul: fotbalul a apărut pentru că doi băieţi au vrut acelaşi lucru. Cum îl desfiinţăm? Introducem încă o minge în teren.
Când cineva drag moare, tu începi să învii, să apreciezi altfel viaţa. Realizezi cât de aproape eşti de moarte în fiecare clipă?
Şi totuşi, nu poţi decât să diminuezi ocaziile unei morţi accidentale când nu eşti încă pregătit psihologic pentru ea. Pentru că până la urmă, mori. Şi nu poţi să faci absolut nimic să schimbi asta. Nemurire o fi, dar nu în lumea asta.
Vei renunţa la tot. Cei dragi îţi vor plânge dispariţia şi îşi vor aminti doar lucrurile plăcute. Dacă ai fost un ratat, pentru ei vei rămâne “săracul”…
Tot ce face omul în lumea aceasta este să îşi facă şederea mai plăcută şi mai confortabilă, pentru că nu ştie cu ce se va înfrunta dincolo de moarte. Nici măcar nu este sigur că există un dincolo.
Şi atunci care este sensul vieţii? Întrebarea aceasta şi-au pus-o toţi filosofii. Şi toţi au murit trişti pentru că nu ştiau încotro se îndreaptă.
Singurul lucru cert din viaţă este moartea. Dar ce face diferenţa? Oricum ai muri, finalitatea este aceeaşi. Însă şi oricum ai trăi, tot mori. Unele religii îţi vin în ajutor şi susţin că există viaţă după moartea aceasta, care este mult mai intensă. Şi ce rost are dacă eu îi las în urmă pe toţi pe care îi iubesc?
Moartea cuiva drag mi-a deschis ochii. Am privit durerea unei mame de 82 de ani care şi-a îngropat fiul în Vinerea de Paşti.
Este clar că viaţa nu ar exista fără moarte sau invers. Iar moartea, fiind ceva atât de important, trebuie să acorde vieţii o semnificaţie inifinit mai valoroasă. Viaţa trebuie să fie o comoară dacă dispariţia ei doare atât de tare.
Trăim o teoremă. Rezultatul este acelaşi cu infinite moduri de rezolvare. Singura definitorie este speranţa…ca atunci când vine moartea, nu se termină aici. Ne agăţăm de orice. Cristos a înviat. Poate o vom face şi noi.
Întrebarea face toţi banii.
Să îţi sară muştarul.
Moartea îi face pe oameni să trăiască…să iubească intens pentru că inconşient ştiu că subiectul este pe cale pe dispariţie.
Tu de câte ori faci un lucru, te gândeşti că ar putea să fie ultimul? Sincer? Sunt sigură că nu. Până te va lovi inevitabilul.
Sincer, toţi oameniide calitate pe care îi cunosc, au pierdut pe cineva foarte apropiat. Asta face calitatea? Nu…însă te determină să alegi ceva presus de moarte. Ceva ce nici măcar moartea nu îţi poate lua…crearea amintirii unui om care a făcut diferenţa.
Dacă mori mâine, ce îşi vor aminti oamenii de tine? Vei învia în sulfetele lor, puiule?
Foarte frumos spus, Lili. Din pacate stau si cuget la astfel de momente doar cand sunt trista, nostalgica sau acum, cand ti-am citit articolul.
Ai dreptate, nu ma gandesc niciodata ca ceea ce fac acum ar putea fi ultimul lucru. Niciodata.
Insa, in ultimul timp ma gandesc la tata. La tot ce face el … ca ar putea fi ultimul lucru. Si ma doare. Foarte tare. Si nu inteleg de ce gandurile astea… Dar mi se rupe inima de durere.
Te pup. Iti multumesc pentru articol.
:*
Daca toata lumea ar gandi, am fi mult mai evoluati. Daramite sa te mai si gandesti ca poate e ultimul cuvant cel pe care il citesti…
Hristos a inviat!
Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper – un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi luăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta_whisper sau un e-mail, tot la asculta_whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.
http://www.radiowhisper.com
Multumesc,
Cu stimă Vlad!
Daca esti in cautarea unei metode originale si moderne de decorare a locuintei tale cu ajutorul posterului inramat sigur iti vor place produsele noastre.
Ne gasesti la http://www.vintagestyle.ro
Super subiectul! Exact asa am patit si eu dupa moartea tatalui meu! Parca ceva mi-a spus sa traiesc fiecare zi de parca ar fi ultima ! Si nu numai,traiesc orice clipa de parca ar fi ultima! Cine ramane in ,,urma,, sa faca la fel!
Si traiesti in fiecare zi de parca ar fi ultima?
INCERC! UNEORI I-MI REUSESTE ALTEORI ,NU! CERT ESTE CA AM INCEPUT SA FAC LUCRURI PE CARE LE-AM TOT AMANAT DIN DIFERITE MOTIVE,CARE ACUM M-I SE PAR ABSURDE! ORICUM,AM REALIZAT CA VIATA MERGE INAINTE CU SI FARA MINE,ASA CA DE CE SANU TIN PASUL???