1. Unul dintre puţinele mele vicii este McDonalds. Odată pe lună o comit. De vreo trei ani îmi comand acelaşi lucru: două bucăţi de cheeseburger fără castraveţi, extra ceapă, carotfi pai, ketchup şi maioneză. E divin. Azi dimineaţă am rămas dezamăgită. Am cerut extra ceapă, nu mi-au pus deloc, am cerut două, am primit una.
2. Tarta cu fructe şi mucegai de la Real. De fapt tot market-ul. E oribil, murdar, neîngrijit. Avem şi o istorie împreună. Rareori am luat un lucru al cărui preţ de pe raft este identic cu cel de la casă.
3. Roboţelul de BRD. Am mai spus-o, dar aşa de tare mă irită.
4. Pensula de la ojă e mai scurtă decât sticluţa, astfel că întotdeauna rămâne o cantitate la care nu ajungi. Toate mărcile.
5. Numărul de telefon pentru relaţii cu clienţii de la E-on. Nu răspunde nimeni. Şi încerc de vreo tre săptămâni.
6. Vitalul, dispecerul şi canalul care pute.
“- Doamnă, este imposibil ca acel canal să miroase.
- Verificaţi beciul!
- Dar nu avem beci la bloc.
- Atunci nu ştiu.
- Păi normal că nu aveţi cum să ştiţi, că putoarea nu se propagă prin telefon. Trimiteţi o echipă să verifice.”
7. Vodafone. De patru luni, am de mers în fiecare lună pentru o problemă de rezolvat. Ba îmi taie telefonul pentru 56 de bani pe care i-am mai plătit odată, ba primesc mesaje că îmi închide abonamentul pentru că nu am plătit, când eu figurez cu toate plăţile făcute, ba nu primesc factura. Iar ce a pus punct au fost ce 47 de cenţi pe minut pe care ca şi client gold de şase ani în reţea îi plătesc, ca să vorbesc cu un operator, ca să rezolv problemele pe care…ei mi le crează. Tocmai de aceea m-am portat.
