Educatoarea: Dragul meu copil de aur
Ţi-am fost mamă, asta ştii,
Dar pe lâng-un glas de graur,
Ţi-am fost şi intemperii.
Asta-i soarta, eu mă sting,
Dar încet, încet tu urci,
Doar c-un ochi te mai ating
Crede-mă, n-o să te-ncurci.
Ţi-am fost Zânele din lume,
Drumul ţi l-am luminat
Şi când te-ai pierdut pe bune
Şi cu lupi te-am căutat!
Şi atunci când aveai vise
Curcubeu ţi-am desenat,
Ca să ai drumuri deschise,
Chiar de-n-coate am picat.
Pat de flori ţi-am împletit
Atunci când ai fost bolnav,
Cu poveşti te-am ispitit
Să-ţi hrănesc obrazul firav.
M-am făcut luntre şi punte
Pe o apă-nşelătoare,
Ţi-am pus şi o stea în frunte
Ca să-ţi fie-apărătoare.
Iar când febra te-a atins
Mi-am băgat mâna în foc
Şi cu el pariu am prins
Că voi fierbe eu în loc.
Ţi-am fost doctor spiriduş
Când ai plâns lacrimi de aur
Şi te-am învelit în pluş
Să te scap de-un rău balaur.
Iar când alţii te-au stricat
Şi-ai venit la mine rupt
Te-am făcut neînfricat
În hăţişul cel abrupt.
Ţi-am cântat balade fine
Pe la geamul patului,
Ştiu tu creşti şi nu-ţi mai vine
Să stai în pervazul lui.
Toate cărţile din lume
Ţi le-am scris pe limba ta,
Ca să ştii ce-i rău şi bine,
În curând vei lumina.
Eu mă sting copile drag,
Vei rămâne steaua mea
Şi când eu în lut mă bag
Tu vei şti muzica mea.
Dă la toţi o mică rază,
Din culoarea Si bemol,
Deschide-le uşi să vază
Cu a ta cheiţă sol.
Să te văd pe cer lucind
Nu-mi doresc nimic mai mult.
Tu copile, tu zâmbind,
Ăsta este al meu cult.
Zâna Poveştilor: Umbla odată pe Pământ
Un colţ de Rai rotund,
Cu păr bălai şi mersul blând,
Cu ochi care pătrund.
În culori limpezi te-mbrăca
Cu raze de cleştar,
Cu mângâiere ea dădea
Călduri de chihlimbar.
Soarele Mamă: O, Zână dragă, ce-amintiri
Îmi trec acum prin minte,
Într-un buchet de trandafiri
Le-am adunat fierbinte.
Zâna: Din câte ştiu povestea-ncepe
Cu Raiul cel de pe Pământ,
Când tu erai Soarele-n ceruri
Şi peste tot era un cânt.
Soarele Mamă: Dar într-o zi din ghicitoare
Pur şi simplu eu m-am stins,
Din caldă şi strălucitoare
Am devenit de neaprins.
Zâna: Era un întuneric…
Şi Luna se stingea,
Arţarul nostru magic încet el îngheţa.
Dormeam toţi împreună cu vise zgribulite,
Pierdeam încet speranţa, cu stele reîncălzite.
Soarele Mamă: Inima mea de mamă era de nedescris
Îl dau ei, vieţii, aşa cum s-a prezis,
Ştiam că pleac-odată şi scumpul meu băiat,
Ce eu ca mamă bună, e tot ce-aveam de dat.
Licuriciul: Mi-aduc aminte bine,
Aveam de luminat
În aventura noastră,
În faţa voastr-am stat.
M-am încălţat c-o boare
Pornit-am imediat,
Să-l ajutăm pe Soare,
Avea de radiat.
Zâna Luminii: Am mers pe drumuri ce îmi păreau ascunse
Şi prin păduri uitate, de zâne doar pătrunse.
Aveam curaj desigur, Zâna Luminii sunt,
Însă fără de Soare, eram doar fluture ciunt.
Zâna Animalelor: Am pornit la drumul greu
Călărind pe melci cărunţi,
Îl duceam pe dragul meu
La altarul dintre munţi.
Şi când melcii-au obosit,
Buburuze am chemat,
Ca şi-n frunze s-au pitit
Şi în spate te-au cărat.
Căprioar-am adunat
Să-ţi cureţe calea
De frunzişul îndesat
Prin care curgea valea.
Somnoroase păsărele
Le-am trezit să te încânte,
Ca să uiţi clipele grele
Le-am rugat să te descânte.
Zâna Florilor: Iar când erai obosit
Din narcise, margarete
Pat de flori ţi-am împletit
Prin minuni secrete.
Eu pe cap ţi-am pus coroană
Împletită din trei roze,
Stăteai drept ca o coloană,
Ghioceii făceau poze.
Mantie din câmp de stele
Ţi-am cusut în fir de aur
Să te apere de iele
Şi de cel mai rău balaur.
Cu nectarul din brânduşe
Ţi-am hrănit pofte şi vise,
Iar când pofta dispăruse
Ţi-am lăsat uşi larg deschise.
Zâna Apelor: Dimineţa te-ai trezit
Ţi-am spălat faţa c-un zâmbet
Clopoţei te-au fericit
Cu al lor angelic clinchet.
M-am făcut luntre şi punte
Să te trec pe-a mării valuri
Şi te-am mângâiat pe frunte
Cu tic tac cântat de grauri.
Ceai din rouă eu ţi-am fiert
Să îţi potolească setea
Din valuri ţi-am dat concert
Când gândeai aievea.
Castorul: Uite-un zid întâmpinat!
Eu îmi intr-un rol
Pe frunte m-am scărpinat,
Totu-i sub control.
Cu precizie de boloboc
Zidul l-am răpus!
Pe câmpii cu busuioc
Vom fi la apus.
Zâna Poveştilor: Ajunsem şi la arţar
L-am adus pe dragul Soare
Ca s-ajungă pe altar,
Sus pe Cerul mare.
Doctorul Spiriduş: Mi-amintesc destul de bine,
De emoţie, e clar!
Soarele s-a pus pe vie
Ce s-a-mbolnăvit, mai rar.
Eu sunt doctor spiriduş,
Dar aşa n-am mai văzut!
Tot l-am învelit în pluş,
Febra nu i-a mai scăzut.
Doctorii din păpădie,
Toate eu le-am încercat,
Chiar şi cu lumina vie…
Am fost foarte încurcat.
Să-l chemăm pe Spiriduşul
Ce în cărţi e specialist!
Va şti să ne dea răspunsul,
Este mare analist.
Spiriduşul Cărţilor: Eu din ce am constat
Să scăpăm de-această boală,
Avem de îmbărbătat.
El este-o foaie goală.
Noi toţi îl vom desena
În culori vii, luminate,
Şi-l vom scrie şi-anima
Cu litere-nstelate.
Spiriduşul muzicii: Note calde-i vom cânta
Până îşi revine
Marea îl va descânta
Cu-ale ei buline.
Vom începe-n si bemol
Să-i cântăm o floare
Cu a mea cheiţă sol
Îl trezim pe Soare
Zâna Poveştilor: Şi aşa s-a întâmplat!
Zâne, Spiriduşi,
Noi cu toţi l-am ajutat
Pe astrul de pluş.
Curcubeul: Făceam podul de culori,
Până sus tot m-am întins,
Curcubeu record de flori
Până-n rai s-a prins.
Dragul Soare s-a urcat
Cu lacrimi de jar
Cât de greu s-a căţărat
Până la altar.
Norul: Nu e singur sus în zori,
Eu prietena lui,
Eu m-am transformat în nori,
Cu ochii căprui.
Auzind ce povestiţi
Ni s-a făcut dor
Şi deşi suntem grăbiţi
Imediat e zor,
E aici cu voi, v-ascultă
Are şi un cald mesaj,
Dar îmi las eu vorba multă,
Ascultaţi-i al său glas.
Soarele: Buna ziua dragă mamă,
Bună ziua zâne dragi
Am plecat atunci în grabă.
Mi-am pus dorul în desagi.
Am ajuns cu bine sus,
Ma vedeţi destul de des
Şi tot timpul la apus
Chipurile dragi le ţes.
Mi-este bine între stele,
Sunt puternic, am succes.
Am desigur zile grele,
Dar zâmbesc cel mai ades.
Scumpă mamă să nu crezi
C-am uitat de tine
Chiar dacă-ntr-o zi nu vezi,
Fiul tău e bine.
Eu răsar şi eu apun
Pentru omenire.
Chiar de eu nu prea îţi spun
Îţi strălucesc iubire.
Mamă fără frâne 