Camino, ziua a 8-a, 27 km…cu autobuzul

Fericirea are riduri.

“- Seniorita, tú estás loca.
– Ay, senior doctor, yo trebuie să caminar, toto înainte.
– Si, viajas en autobús.
– Pero yo tengo un băț y mi ayuda.
– Autobús!
– Y el băț?”

Nu am prea înțeles ce mi-a mai îndrugat pe acolo senior doctor, pe care l-am vizitat ieri, având timp și asigurare de călătorie. Cert este că repeta în continuu cuvântul autobuz și nu era de bine. Aparent, am două fracturi de metatarsian, câte una de picior. Bine, una o am de la 12 ani, dar nu i-am zis pentru că nu am vrut să se inflameze mai tare. Doctorul.
Și nu i-a plăcut nici cum nu se vindecă beșica mea cât o zi de marți.
“- Tu quieres algo por el dolor?
– No, gracias, yo tengo algo…calmin.”
Așa că acum, aștept blândă, să vină autobuzul. Nu că nu aș fi putut umbla, dar sunt în prima zi din acea perioadă din lună, în care toate femeile ar trebui să primească concediu medical, să meargă la Spa. Tot ce primim este No-spa, de la farmacie.
Am fost pe la tienda să îmi iau ceva de mâncare, doua piersici, o conservă de asparagus…și un pate de jamón, salam, pită și un borcan de castraveți murați. Jamón se pare că e șuncă și nu somon. Asparagusul nu a avut trecere. Și nectarinele le voi arunca probabil după două zile de cărat, odată cu biscuiții din făină integrală, chia și semințe de in. Aaa, dar piersicile sunt în pungă. Oare nectarinele astea le car din Porto?

Lăsați femeile să ia o pauză. Oricum nu o vor lua. Oricum vor căra lucruri și poveri inutile. Oricum vor trece lună de lună prin dureri menstruale. Oricum vor naște. Oricum vor avea grijă de copii și se vor critica în mod constant că nu sunt mame bune. Oricum vor face curat și mâncare. Oricum vor crește imperii. Oricum vor educa, oricum vor avea succes, oricum vor greși. Oricum vor schimba fața pământului, după o ceașcă de cafea. Oricum vor îngriji, bolnave la rândul lor. Oricum vor face cum le taie capul. Oricum nu putem trăi fără ele.

Dați-le o pauză de la așteptări, prejudecăți, bani, statut, perfecțiune, critică, diplome, machiaj, tocuri, ten imaculat, glezne subțiri, genunchi fără cicatrici, coapse fără celulită și abdomene fără vergeturi. Suntem naive și vom crede că avem nevoie de toate acestea pentru a fi fericite și iubite.

Ne trebuie ani de zile să ne dăm seama că fericirea are riduri. Că nu poți cumpăra decât confortul care să nu îți ocupe timpul cu griji. Fericirea este o alegere constantă, prezentă la fiecare pas. Fericirea vine din alegerea celei mai bune opțiuni pentru tine, în contextul tău, din experiența ta, indiferent de ce zice ghidul, lumea, harta.

Trebuie să vă spun, sunt foarte, foarte fericită să merg cu autobuzul!

camino 8

Leave a comment